Cum ai început și cum ai depășit obstacolele inițiale în activitatea de trainer și coach?
Am primit această întrebare azi, de la un prieten de pe Facebook. De fapt de la un om care îmi urmărește activitatea de câțiva ani, și care vrea și el să o ia pe drumul acesta al coaching-ului profesionist.
M-a rugat să-i povestesc, și așa mi-am dat seama că, de fapt, eu nu cred că am povestim cum am început și cum am depășit obstacolele în coaching. Așa că, pun răspunsul în acest articol, fiind convinsă că sunt mulți alti oameni care ar beneficia de această poveste.
2007-2008 …. Începuturile stângace în training
În 2007- 2008, eram consultant financiar și team leader. Recrutam oameni, îi formam, îi motivam, îi ajutam să devina și ei consultanți financiari productivi. Atunci, la 22-23 de ani am susținut primele mele cursuri, în fața a zeci de adulți necunoscuți, majoritatea mai maturi și experimentați decât mine.
Îmi placea activitatea, o facem fară să fiu plătită și fară să fi primit vreun training despre CUM să îi învăț pe alții. Dar într-un fel sau altul îmi ieșea bine… Probabil faptul că sunt o fire extroverta și aveam deja multe cursuri de comunicare și vânzare la care participasem, mi-a oferim lejeritatea de a vorbi în fața unui public.
Partea de training era doar o altă activitate pe lângă multe lucruri pe care le făceam în rolul de Team Leader. Când am ieșit din „sistem” a dispărut activitatea de training din lista mea de priorități și interese.
În 2009 mi-am lansat prima afacere, o agenție de marketing online unde mi-am dezvoltat foarte mult abilitățile de consiliere. Ofeream consultanță clienților care voiai să-și crească afacerile prin crearea site-urilor proprii și prin campanii de marketing online. Practic, am făcut consultanță de business și de marketing din 2009 până în 2016 când am vândut agenția.
Cum am învățat să fac consultanță?
Prin testare, eroare, învățare, testare, succes, învățare. Am citit extraordinar de mult despre marketing, vânzări, antreprenoariat, finanțe ….Am participat la o mulțime de cursuri și evenimente de business. Practic, am învățat totul făcând și furând meserie.
Nu am avut mentori, coach sau cursuri frumos strcturate, așa cum sunt în ziua de azi.
Am fost extrem de perseverentă și curajoasă.
Nu m-am ferit de greșeli și de ridicol. Pur și simplu eram hotărâtă să am succes. Aveam nevoie să am succes pentru că nu aveam nici un ban! Dacă deveneam bună, câștigam și bani. Daca nu, trebuia să mă angajez și aceasta nu era o opțiune pe care să o iau în calcul.
2013 – M-am format ca trainer, formator, educator pentru adulți
Din 2009 până prin 2013 am făcut în paralel consultanță de business și facilitare de evenimente de teambuilding. Partenerul meu de viață este și fondator la Vision Consulting, firma de training și teambuilding, așa că de luni până vineri eram antreprenor în firma mea, și de vineri până duminică noaptea eram facilitator de teambuilding.
Și acea experiență m-a adus mai aproape de lumea corporatistă, de provocările din organizații, de munca în echipă … În mod natural, a urmat zona de training. La 28 de ani aveam deja suficientă experiență de muncă, de viață, suficiente cunoștințe și abilitați ca să mă aventurez în zona de training profesionist.
Nu a fost simplu, am avut sabotorii mei interni.
Cei mai puternici sabotori:
- Cine sunt eu să le spun oamenilor ce și cum să faca?
- Cum să mă asculte pe mine, o puștoaică de 28 de ani?
Cum am trecut peste? Așa cum trec eu peste mai toate provocările. Inspir, expir, îmi accept emoțiile și …. acționez! Ce-o fi o fi. Învățam ceva și din experiență asta.
Pe scurt, am acționat chiar dacă îmi era teamă, chiar dacă nu știam prea multe, chiar dacă nu aveam experiență. ( comparativ cu ce stiu și cum sunt acum….pf…. eram la 10 ani lumină depărtare ) .
A fost foarte dificil să găsesc primii clienți de training, să îi fac să „mă cumpere” , să livrez la un nivel atât de bun încât să mă recomande mai departe sau să colaboreze cu mine și pentru alte programe.
Este al naibi de dureros feedback-ul „constructiv” dar l-am luat chiar așa, constructiv! Am învățat din fiecare experiență, m-am călit, m-am educat constant, m-am provocat și mai tare.
Sunt genul de profesionist care a trecut prin toate.
Azi, la 10 ani depărtare și multe mii de ore de training, și mai multe mii de participanți la cursurile mele, mă bucur că mi-am găsit vocația și am urmat-o. Fac cu ușurință și bucurie training de comunicare, leadership, vânzări, muncă în echipa, planificare și organizare….în 90% din feedback-uri sunt excelente.
Cum am ajuns de la training … la coaching
Mindsetul de trainer este extrem de diferit de mindsetul de coach. Trainerul este un CUNOSCĂTOR, este un specialist, cu extrem de multe cunoștințe teoretice și practice. Clienții se așteaptă că tu, trainerul, să ai răspunsurile. Și eu, trainer, mă bucur că le am și abia aștept să i le împărtășesc.
Coach-ul … nu trebuie să știe decât coaching. El înțelege psihologia umană, este un foarte bun observator, este tăcut și prezent, pune întrebări și nu dă niciodată răspunsuri. În coaching, răspunsurile sunt întotdeauna la client.
Cum am ajuns la coaching? Prin smerenie, prin autonoastere, prin conștientizarea și acceptarea propriei incompetențe. Altfel spus, mi-am dat seama că sunt lucruri pe care nu stiu cum să le fac, nu stiu cum să-mi ajut și mai mult clienții de consultanță sau clienții de training.
Și eu când îmi dau seama că nu stiu, caut să învăț!
Partea cea mai grea în meseria de coaching, părerea mea, este să găsești clienți. Scoala o faci, formarea o faci, bazele coaching-ului le înveți … DAR ce ai cu adevărat nevoie ca să faci din asta un business, sunt clienții plătitori.
Și aici este altă poveste…
Și este felul în care eu gândesc și acționez strategic. Mai întăi caut clienți și apoi creez produsul/ serviciul. Nu muncesc fară să stiu că am cui să vând.
Cochetam cu ideea de a face o școala de coaching de prin 2015 dar
- Nu aveam timp ( fii-miu avea un an)
- Mi se părea foarte scumpă și de durată
- Nu aveam clienți
- Încă nu eram un trainer suficient de bun ca să mă împart și spre coaching
Așa că atunci, în 2015 am ales o altă formare – în NLP pentru că mi se părea mult mai util pentru mine și pentru activitatea de trainer de comunicare. Și așa a fost. O decizie extrem de bună, o experiență de învățare care m-a transformat profund și pentru asta îi mulțumesc încă o data Lidiei Cotoșman.
De atunci folosesc NLP-ul în viață personală, în training, în consultanță, în mentorat …. Recomand oricui vrea să înțeleagă la nivel mai profund cum se obține performanța si care este puterea cuvintelor si a gandurilor.
În 2017 am lansat proiectul Femeia Independentă și antreprenoare au început să mă caute și să îmi solicite să lucrez cu ele în sesiuni individuale de consultanță/ mentorat. Ideea inițială a proiectului era să ofer cursuri online femeilor, să fie pentru mine o sursă de venit semi-pasiv și pentru ele o sursă de inspirație, motivație și educație accesibilă din punct de vedere financiar.
Eu lucram deja corporate, aveam clienți, făceam cursuri foarte bine plătite, dar vedeam că nu este suficient pentru participanți. Pe de altă parte, știam că pentru antreprenori și freelanceri, nu plătește și nu-i trimite nimeni la cursuri, cum se întâmplă în organizații.
Așa că… mi-am zis să acopăr eu această nevoie.
Doar că planul meu s-a tot schimbat pentru că m-am adaptat la nevoile și dorințele femeilor din comunitate. Și ele voiau evenimente offline și sesiuni 1 la 1.
Deci, am avut clienți…. și eu am creat pentru ei. Și am învățat mai mult, și m-am format ca și coach, și am scris cărți …
Cred că multe provocări cu care se confruntă azi coachii la început de drum sunt diferite de ale mele pentru că eu nu am mers niciodată pe drumul clasic.
Am avut de-a lungul timpului multe cliente coachi sau terapeuți de diferite forme, le stiu și le înțeleg provocările. Le-am consiliat și le-am mentorat, le-am fost și coach și trainer.
Cei care nu reușesc in acest domeniu, fac o singura greșeală capitală – NU ACȚIONEAZĂ.
Oamenii stiu ce au de făcut, stiu și cum să facă (sau dacă nu stiu, sunt o mulțime de cursuri care îi învață) dar nu fac pașii necesari. Nu sunt consecvenți, nu sunt perseverenți, nu sunt hotărați să aibă succes!
Provocări am în continuare, atât ca antreprenor, manager, trainer, coach … Partea buna este că pe mine provocările mă stimulează, mă motivează …
Dacă fac ceva și nu obțin rezultatele pe care mi le doresc, schimb strategie. Sau muncesc mai mut, sau cer ajutor sau … abandonez de tot și aleg alt obiectiv care mă duce acolo unde îmi doresc – Să contibui la o lume mai bune, în timp ce mă bucur din plin de viața mea și de darurile meseriei mele.
M-aș bucura să îmi scrii cum te-a găsit această poveste și ce iți iei din ea.
Mulțumesc și succes în tot ce faci!
Daniela Irimia
daniela.irimia@femeiaindependenta.ro
Tel: 0724 837 869
