Din start îți spun că articolul acesta este scris pentru mine. Dacă se întâmplă să îți fie și ție de ajutor, mă bucur. Altfel… mai am un articol despre puterea terapeutică a scrisului, poți să-l citești și pe acela dacă vrei sa ințelegi de ce scriu acum…
Azi este una din cele zile în care îmi vine să fug singură pe o insulă pustie. Mi-am luat atât de multe responsabilități în ultima perioadă, încât azi, zilele acestea, îmi dau seama că unele lecții le învăț foarte greu.
Îmi place să fiu ocupată, după care urăsc să fiu atât de ocupată!
De fapt îmi place să fac lucrurile să se întâmple. Îmi place să îmi stabilesc obiective și să le transform în realitate. Mă și pricep la asta! Este însă un joc epuizant, când nu doar FACI lucruri, ci vrei să le faci și repede și bine.
Și după ce aleg emoțional să mă implic în 100 de proiecte, încep să explic rațional de ce am făcut-o. Ce am de câștigat eu și ce ofer celorlalți. Îmi spun mie cât de important și valoros este ceea ce ofer. Însă mie cine îmi oferă?! Surpriză… tot eu fac și asta. Și uite așa conștientizez încă o dată ce tot fac de 15 ani încoace. Sunt ocupată, implicată, bucuroasă, strestă pozitiv, energizată, până când devin obosită și epuizată. Și atunci spun STOP-JOC pentru câteva luni, pentru ca apoi să o iau de la capăt.
Realitatea este că mă simt importantă, apreciată, valorizată și recunoscută atunci când fac și cursuri, și conferințe, și lansare de carte, și vorbesc la evenimente și fac oferte și mă întâlnesc cu clienții…. Practic caut să răspund unor nevoi absolut umane, naturale. Până aici totul este bine, atâta timp cât păstrez măsura, cât sunt atentă și la optimizarea și prioritizarea activităților. Când mă pierd în activități și sunt prea ocupată ca să mai văd și beneficiile, revin la obiectivele majore, la eficacitate înainte de eficiență …
Ce îmi lipsește? Răbdarea și adrenalina. Nu am răbdare și sunt dependenta de adrenalină, pe care o iau din plin din toate activitățile acestea care “mă țin ocupată”. E un cerc vicios din care nici nu știu dacă vreau să ies.
Acum însă aș vrea să fiu singură pe o insulă pustie, cu capul golit de gânduri, obiective, idei, planuri … Simt că am nevoie de un restart. Știți setarea aia de la telefon, când poți să ștergi totul și să revii la “setările din fabrică”? Asta aș face eu acum. Dar nu știu cum. În plus, până pe 20 iunie am câteva angajamente pe care le voi respecta, mă voi bucura încă o lună de haos, de oamenii cu care mă întâlnesc, de oportunitățile pe care le am în business și o să trăiesc din plin evenimentul de lansare a cărții Femeia Independentă, de peste câteva zile.
Până una alta, am doar 34 ani și o primă carte scrisă și lansată într-una din cele mai mari librării din țară.
E obositor să fiu eu, însă este al naibii de frumos și palpitant!
Vă pup! Hai că mi-am atins obiectivul. Deja mă simt mai bine și mai motivată!
Cu drag,
Daniela Irimia
PS: Aboneaza-te la newsletter si descarca GRATUIT ghidul „10 pasi pana la a fi o Femeie Indepenenta” . In plus aflii cand lansez cartea!
[mc4wp_form id=”113″]