Când de curajoasă ești tu? Nu, nu spune încă…
Hai să vedem mai întâi ce înseamnă curajul. La o simplă căutare în DEX, avem trei definiții ale curajului.
Curaj = Forța morală de a înfrunta fără ezitare primejdiile și dificultățile de orice fel. Astfel de curaj vedem de obicei în filme, în cărți, la TV, curajul acela “bărbătesc” de a te lupta cu răul. Aceasta este și definiția pe care o dau majoritatea oamenilor atunci când se gândesc la curaj. Sunt acte de bravură, sunt comportamente care dau bine în ochii celorlalți….
Curaj = Tărie de caracter, voință. Aici vorbim deja despe altceva, despre valori și credințe, despre misiune și sentimentul de apartenență. Vorbim despre voită ca o virtute pe care, din păcate, puțini oameni o au. Despre acest curaj se vorbește foarte puțin. El nu mai este atât de atractiv pentru societate, nu stârnește admirație că atunci când ai învins un răufăcător, sau ai trecut cu bine de un examen dificil, în ciuda tuturor dificultăților. Tăria de caracter presupune SĂ AI caracter, să îți asumi ceea ce ești și ce faci.
Curaj = Pasiune pentru a întreprinde ceva. Despre forma asta de curaj se vorbește și mai puțin. Ce este pasiunea până la urmă? Câți oameni cu adevărat pasionați de accea ce fac ai întâlnit? Se consideră ei curajoși? De cele mai multe ori, nu. Pentru că pasiunea este în interior, ca și curajul, curajul adevărat, profund… Pasiunea iese la suprafață ca un fel de a fi zi de zi, nu doar în situații dificile.
Curs online Stima de sine poate fi dezvoltata
Scriind astea îmi dau seama că în funcție de nivelul de dezvoltare personală la care ne aflăm, “practicăm” o anumită formă de curaj.
Eu, când eram copil, adolescența și tânăr adult, îmi dovedeam curajul cu mare entuziam. Parcă îmi căutăm “bătăliile” din care să ies învigătoare și deci să îmi reconfirm curajul. Orice dificultate, atât în relații când și în carieră, era o oportunitate de a-mi demonstra cât de curajoasă sunt. Actele de bravură mă defineau și se împleteau frumos cu tăria de caracter și voința.
Cu cât am evoluat, cu atât am mai puține dovezi de curaj “ca în filme”. Îmi aleg cu mare atenție “bătăliile”, nu mai am de demonstrate nimic, nimănui. Și ca atare, primejdiile și dificultățile parcă mă ocolesc. Continui însă curajul sub formă de voință, însă și asta se cam duce în zona de pasiune. Și uite așa, azi, aș spune despre mine că am doar curajul de a fi eu însămi.
Curajul de a a fi tu însați, este cea mai mare formă de curaj pe care am cunoscut-o, și cea mai rară în același timp.
Scriu articolul acesta după un workshop în care am văzut, din nou, oameni care se bat cu pumnul în piept că știu ei mai bine. Oameni care vor să demonstreze “adevărul”, dar care se feresc să se descopere pe ei. De ce oare?
Pentru că în noi sunt toate temerile, fricile, angoasele, rușinile, eșecurile…. Și e greu tare să le privești în față, să cauți să le înțelegi și să le accepți. Este infinit mai ușor să dăm vina pe alții, să ne luptăm cu alții, decât să ne împăcăm cu noi.
Și te întreb din nou, cât de curajoasă ești?
Cât de mult privești în tine? Cât de mult te cunoști, te înțelegi și te accepți?
Cât curaj ai să te privești deschis, fără să te judeci și fără să te aperi?
Ai curajul să fii tu însăți?
Dacă vrei o mână de ajutor ca să te cunoști mai bine, să te înțelegi și să-ți descoperi puterea și fericirea, îți recomand cartea mea – Femeia Independența, acum la un preț special!
Cu drag,
Daniela Irimia, trainer pentru dezvoltare personală
PS: Aboneaza-te la newsletter si descarca GRATUIT ghidul „10 pasi pana la a fi o Femeie Independenta”
[mc4wp_form id=”113″]