Iau contact cu multe echipe și organizații, ceea ce îmi permite să observ în de-aproape comportamentele umane atât la nivel de grup, cât și individual. Și nu doar ca întru în contact, ci lucrez, comunic și ajung să îi cunosc destul de bine pe oamenii din sala de curs.
Observ cu tristețe că ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de conceptul de “comunitate”, “echipa” și chiar familie. Suntem din ce în ce mă individualiști și egoiști. Prea mulți oameni rigizi, cu păreri ferme însă fără a le putea argumenta. Prea mulți oameni ce cred că totul li se cuvinte și că “ceilalți” trebuie să facă efortul de a comunica mai bine cu ei, de a lucra mai eficient, de a fi mai responsabili.
Și ce naște un astfel de comportament? Singurătate, tristețe, stres și chiar depresie. Când uitam să ne ajutăm unii pe alții, de fapt uităm de viață însăși. Uitam de noi, de nevoile și valorile noastre.
Am citit de curând în cartea lui Irvin Yalom – Călătoria către sine (îți recomand din suflet cartea) această scurtă povestioară terapeutică. Am transcris-o ca să o pot accesa ori de câte ori am nevoie de ea și cred că îți va plăcea și ție….
Un om stătea de vorbă cu Dumnezeu despre Rai și Iad.
“Îți voi arăta Iadul” i-a spus Dumnezeu omului, conducându-l într-o încăpere în care se afla o masă rotundă. Oamenii așezați în jurul mesei erau flamânzi și disperați. Pe mijlocul mesei de găsea un ceaun cu tocana din care se ridică un miros atât de îmbietor ca omul simți că îi ploua în gură.
Fiecare persoană ține în mână o lingură cu coadă foarte lungă. Lingurile ajungeau la ceaun, dar erau mai lungi decât brațele infometaților, asftel că aceștia nu reușeau să ducă mâncarea la gură. Omul a văzut cât de rău sufereau oamenii aceștia.
“Acum îți voi arată Raiul”, i-a spus Dumnezeu și l-a condus într-o cameră identică cu prima. Aceeași masă rotundă, același ceaun cu tocană. Oamenii așezați la masă țineau în mâini aceleași linguri cu coadă lungă. Dar aici toți erau bine hrăniți, erau durdulii, veseli și vorbăreți.
Omul nu intelegea…
“Este simplu, dar presupune o abilitate” i-a spus Dumnezeu.
“Vezi tu, oamenii din camera asta au învățat să se hrănească unii pe altii”
Mi se pare atât de relevantă în contextul actual! Eu cred că putem învață să ne ajutăm unii pe alții, pentru că, doar așa, ne va fi bine tuturor și fiecăruia în parte!
Hai să ne întoarcem la “tribul” nostru sau hai să ne creem comunitatea de care avem nevoie! Hai să fim mai buni cu noi, ca apoi să fim buni și cu ceilalți. Hai să investim mai mult timp și energie în relații, decât în “obiective” (abdomen plat, mașină nouă, casă mai mare, etc). Altfel, vom ajunge să avem mâncarea pe masă, dar să nu ne putem hrăni cu ea!
Daniela Irimia, trainer pentru dezvoltare personala
PS: Aboneaza-te la newsletter pentru a citi si alte articole utile. In plus poti descarca GRATUIT E-book-ul „10 pasi pana la a fi o Femeie Independenta”
[mc4wp_form id=”113″]