Dragele mele, am cam lipsit din mediul online in ultimele doua saptamani. Am fost in vacanta. Sau mai bine pus, vacanta cu ghilimele caci doua saptamani fara internet insa cu un copil super energic care sta non-stop pe capul tau….nu prea e vacanta 😊
Asadar….despre ce altceva pot sa va povestesc, decat despre paradoxul vietii mele. Sunt o femeie independenta desi sunt mama si sotie iar asta implica ceva responsabilitati, nu?
De fapt, mai toate alegerile din viata mea, din nevoia de a avea libertate, imi asum mai multe responsabilitati decat un om obisnuit. Si asa libertatea apare ca un paradox, si mi-am dat seama de asta zilele astea. Acum mai bine de 10 ani am ales sa lucrez pentru mine, apoi sa fac o afacere, adica sa fiu antreprenor, deci sa imi asum responsabilitatea si pentru angajatii mei, nu doar pentru clienti.
Tot de 10 ani sunt intr-o relatie de iubire, prietenie, parteneriat cu tatal copilului meu. Si de mai bine de 3 ani sunt mama. Iar aceste doua relatii, cele mai importante din viata mea, imi ocupa cea mare parte din timp si energie. Insa tot ele ma si hranesc si ma inspira pentru viata de zi cu zi.
Sustin ideea ca un om este independent cand traieste conform propriilor lui valori. Iar eu sunt o femeie independenta conform decalogului pe care l-am scris cand am lansat acest proiect.
Stima de sine poate fi dezvoltata!
Uneori insa, desi valorile si nevoile mele cele mai importante sunt satisfacute, mai sunt si alte nevoi care asteapta sa fie vazute si auzite si bagate in seama. Si asa apare paradoxul. Ca pana la urma nu poti fi tot timpul ZEN, ca uneori facem si compromisuri, ca uneori primeaza familia, alteori cariera sau propria ta persoana. Desi as vrea sa stau singura ( dar chiar singura) 3 zile in casa, doar sa citesc, sa scriu si sa ma uit la filme, nu fac asta. Nu mi-e clar daca NU POT sau NU VREAU cu adevarat, nu vreau sa imi asum reversul medaliei ( stress maxim pentru sot si copil, caci da, tot eu i-am invatat atat de atasati de mine) .
Totul in viata e despre alegeri. Spun frecvent ca nimic NU TREBUIE in viata asta. Ci doar alegem in functie de diversi factori. Unii aleg manati de frica, altii de rusine, altii aleg in functie de valorile lor. Nu zic ca e usor sa faci alegeri bune. Uneori gresim desi credem ca facem tot ceea ce este mai bine. Timpul si experientele viitoare ne arata de fapt cat de bine am procedat. Totul e sa ne asumam responsabilitatea, sa acceptam ca viata nu e perfecta, asa cum nici noi nu suntem.
Asa ma simt eu acum… prizoniera copilui meu, care nu vrea la gradinita, nu doarme cu tati, nu face mai nimic fara mine. De ce? Pentru ca am ales sa stau cu el si sa ii dedic atat de mult timp si atentie cat am crezut ca are nevoie ca sa creasca frumos si sanatos. Ca era mai comod si usor pentru el si sot sa ma ocup eu de mai toate lucrurile ce tin de copil. Sunt convinsa ca toate astea au un mare beneficiu pentru el si se vad rezultatele. Pe de alta parte, reversul medaliei este super atasamentul de mine. Atasament care imi rapeste mie din libertatea de miscare, imi rapeste din timpul pentru mine sau pentru proiectele profesionale.
Ma gandesc totusi ca perioada asta va trece iar el isi va lua zborul, va deveni un baiat independent, un barbat fericit si implinit, iar eu voi avea inca vreo 50 de ani in care sa fac tot ceea ce vreau. Deci, desi nu imi e usor, accept si imi asum acest paradox al Danielei Irimia, femeia independenta.
Tu cum te simti? Ce paradoxuri traiesti, si mai ales, CUM traiesti cu ele?
PS: Aboneaza-te la newsletter si descarca GRATUIT ghidul „10 pasi pana la a fi o Femeie Independenta”
[mc4wp_form id=”113″]
2 thoughts on “Paradoxul femeii independente, mama si sotie”
M-am regăsit parțial în articolul tau. Si eu am un copil de 5 ani și jumătate atașat de mine, soț, serviciu și de un an și jumătate incerc să-mi fac și o afacere in domeniul dezvoltării personale și al nutriției. Și mie îmi place să fiu independentă de aceea nu mă mulțumesc numai cu serviciul, iar cu un copil energic ai dreptate că nu prea e vacanta.
In ultimul timp încercând să împac și serviciul și afacerea in devenire și copilul am devenit foarte stresata și frustrata, nu prea știu cum să procedez in continuare. De multe ori mă gândesc că mi-ar fi mai simplu sa renunț la afacere mai ales că deocamdată nici nu sunt pe profit.
O să-mi iau o perioada de odihna, o să fac un pas înapoi pentru a-mi clarifica ce îmi doresc pt mai departe.
Felicitări pt articol! Succes in ceea ce faci!
Multumesc Mihaela! Ia-ti cateva zile in care sa te gandesti care sunt valorile tale, ce iti doresti pe viitor …. Ce este cu adevarat important pentru tine, de ce resurse ai nevoie ca sa iti indeplinesti obiectivele… Daca vrei, imi poti scrie in privat si discutam 🙂