Stresul este …subiectiv

Stresul este …subiectiv

Componenta subiectivă a stresului vine din faptul că ceea ce este provocator, facil sau chiar relaxant pentru o persoană, pentru o alta poate deveni amenințător sau imposibil de realizat.

Experiența de viață, nivelul de educație și setarea mentală influențează în mod semnificativ răspunsul unui om în fața stresului. Reziliența la stres, capacitatea de a gestiona cât mai bine evenimentele provocatoare, ține extrem de mult de dezvoltarea personală și de inteligența emoțională a fiecăruia dintre noi.

Cu toții știm povesti cu oameni care au suferit pierderi imense (poate un membru al familiei sau o parte din propriul corp) și cu toate acestea au transformat acele evenimente din viața lor în situații pozitive, de creștere pentru ei și pentru ceilalți. Unii sunt speakeri și modele pentru milioane de oameni, vezi cazul lui Nick Vujicic, bărbatul fără mâini și fără picioare, cunoscut în întreaga lume datorită predicilor sale motivaționale. Alții devin oameni de afaceri grozavi și ajută pe alții să treacă mai ușor peste factorii stresori din viața lor. Alții sunt militanți pentru drepturile omului său devin scriitori faimoși.

O mamă care și-a pierdut fiul în urma unei supradoze de droguri devine militant antridrog și voluntar pentru tinerii care riscă același final ca și fiul ei. Un sportiv care, în urma unui accident de mașină și-a pierdut un picior, devine inventator de proteze sau coach pentru alți sportivi. Sunt mii de situații excepționale, pe care niște oameni excepționali le-au transformat în oportunități, nu în tragedii.

Pe de altă parte, sunt mult mai multe exemple de oameni simpli, ce experimentează stres cronic din simplul fapt că petrec două ore pe zi în trafic, că aleargă de la job la școala copilului și că până la finalul lunii rămân fără bani de mâncare. Și o parte din ei ajung în pragul depresiei.

În ziua de azi, prea mulți oameni “se stresează” cu lucruri care nu sunt cu adevărat importante. Și o fac pentru că, de cele mai multe ori, nu își cunosc nevoile și valorile personale, nu investesc în dezvoltarea lor personală, profesională, financiară.

Ce îi diferențiază pe oamenii care fac față stresului de cei care ajung în pragul depresiei? Reziliența la stres! Atitudinea mentală! Sprijinul social de care au parte.

Mi-am dat seama că cea mai mare parte din stresul pe care îl resimțim este pur și simplu la nivel mental. Am văzut în sala de curs oameni stresați “pentru că aerul condiționat îmi bate în ceafă” sau “pentru că unii colegi nu își fac treaba”. Prima dată m-am mirat, am fost chiar indignată! Cum să te stresezi din atâta lucru? Apoi am început să înțeleg și să accept. Suntem atât de diferiți, în obsolut toate aspectele, și un mod sănătos de a-i ajuta pe oameni, este să îi înțelegi și să îi accepți, apoi să le arăți alternative pe care și ei le pot înțelege și aplica în viața lor.

Stresul este în esență răspunsul corpului nostru la orice formă de posibilă amenințare.

Și subliniez “posibilă amenințare”! Este aerul condiționat sau traficul o amenințare reală? Evident că nu…. Această posibilă amenințare este reperată de creierul mijlociu, responsabil de supraviețuirea noastră. El nu face apel la rațiune ci funcționează cu un “soft” instalat acum milioane de ani. Creierul care ne face cu adevărat umani, vocea rațiunii, cortexul prefrontal, evaluează apoi factorii de mediu și ar trebui să ajute creierul mijlociu să se liniștească și implicit să ne scoată și pe noi din starea de alertă.

Deci, a nu ne mai stresa din cauza traficului de exemplu, ține de capacitatea noastră de a gândi rațional și a liniști apoi creierul mijlociu responsabil cu instinctul de apărare. Primele reacții vin automat, din ce percepe creierul mijlociu. Cortexul prefrontal vine apoi să ne liniștească! Dacă primul creier nu poate fi educat, cortexul este însă un mușchi ce se lucrează. Și aici intervine voința, educația, dezvoltarea personală. Pentru a-ți îmbunătăți capacitatea cortexului prefrontal și a ști cum să îți liniștești creierul mijlociu, citești acum această carte!

Această reacție de luptă sau fugă este una ancestrală, care ne-a ajutat să supraviețuim de-a lungul timpului. Acum 100.000 de ani, când Homo Sapiens ieșea din peșteră și se întâlnea cu tigrul, avea la dispoziție doar aceste două variante pentru a supraviețui. Fie să se lupte cu fiara, fie să o ia la fugă. Repet! Așa am supraviețuit, instinctul nostru este atât de puternic, încât și azi, în fața unui pericol, reacționăm automat, tot prin luptă sau fugă. Diferența este că azi, majoritatea situațiilor cu care ne confruntăm nu mai sunt de viață și de moarte, însă reacțiile noastre la nivel celular și hormonal sunt aceleași.

O altă diferență este ca Homo Sapiens “scăpa” de stres (adică de tigru, mamut sau orice alt pericol) în câteva zeci de secunde, poate minute (fie era mâncat, fie scapă de tigru). Noi însă, stăm lângă factorii stresori zile, luni, uneori chiar ani la rând! Și de aici apar efectele negative ale stresului.

Când individul rămâne expus la agenții stresori, cu timpul, apar tulburări emoționale, neliniște, solicitări mari fizice și psihice, care în cele din urmă, produc boli cardiovasculare, endocrine, psihice, cancer, boli autoimune, etc..

Despre toate acestea am scris pe larg, documentat și presărat cu exemple și povești în cartea Eliberează-te de stres pe care o poți achiziționa de aici la cel mai mic preț.

Daca ai nevoie de suport, indrumare si ghidaj, putem lucra in sedinte individuale de coaching.

Cu drag,

Daniela Irimia, trainer, coach & autor